IMNUL NĂDĂJDUIRII

---

„Doamne, Dumnezeul
mântuirii mele,
către Tine am ridicat
ochii mei dintru întunericul
care stă să învăluie cu totul
lumea aceasta.Sufletul meu s-a îngreunat
și nădejdea mea s-a clătinat,
dar Tu, Doamne, mi-ai fost reazim
chiar și atunci când eu
nu Te-am chemat.Când valurile vieții
s-au ridicat peste mine,
Tu, ca o corabie a milei,
m-ai purtat pe deasupra
apelor grelelor încercări,
și nu m-ai lăsat să pier.Răsuflarea mea a dat să se stingă
în adâncul durerii, dar Tu,
tocmai în acel adânc al adâncului,
erai lângă mine.Acolo, în tăcerea aceea a inimii,
am aflat glasul Tău:
Nu te teme, Eu sunt,
precum am făgăduit, aici cu tine!Cine poate fi ca Tine, Doamne?
Cine poate mângâia așa cum mângâi Tu,
cu atingerea gingașă
a Duhului Tău Cel Sfânt?Tu ai privit la sărăcia duhului meu
și nu Te-ai scârbit
și n-ai disprețuit suspinul meu.
Cu lacrimi am udat așternutul meu
și cu sudorile suferinței,
și Tu ai adunat fiecare picătură a lor
și le-ai pus în cămara milostivirii Tale,
făcându-le gaj al mântuirii.Nădejdea mea nu stă în oameni,
Doamne, nici în lucruri trecătoare
și stricăcioase, ci în Tine,
Cela ce-ai fost ieri, ești astăzi
și Același în veci vei fi.
Tu ești, Doamne, cu adevărat
pavăza celor smeriți
și limanul celor încercați.Învrednicește-mă, rogu-Te
să Te pot slăvi
mai ales în ziua necazului,
nu doar în ceasul biruinței
și al bucuriei.Să nu mă rușinez de credința mea,
ci întărește-mă încă și mai mult
cu harul Tău cel nevăzut.Că numai de la Tine izvorăște
toată nădejdea cea adevărată
și cine își pune la Tine inima,
nu va fi vitregit,
nici rușinat niciodată.Fă din mine vas curat al răbdării
și făclie aprinsă
în noaptea lumii acesteia,
pentru ca și prin mine
să se slăvească Numele Tău Cel Sfânt.Binecuvântat ești Tu, Doamne,
Dumnezeul părinților noștri.
Nădejdea celor din morminte
și mângâierea celor vii
care ți se încredințează.
Căci Ție se cuvine toată slava,
cinstea Ție se cuvine
și închinăciunea toată
înaintea Ta o punem,
acum și toată viața.Doamne,
să ții în nădejde sufletul meu
atunci când, sub povara zilei,
va da să slăbească
și să-mi aduci aminte mereu
de Crucea Ta care este ușurare
și biruință.În Tine am crezut, Doamne,
ajută-mă să Te cunosc cu totul.
În Tine am nădăjduit,
sporește în inima mea
și mai mult această virtute!
Să nu mă lepezi
la vremea bătrâneților mele,
atunci când puterile se vor împuțina,
ci taman atunci
să mă întărești mai mult, Doamne,
pentru ca să rămân drept și neclătinat
în Corabia Ta cea mântuitoare,
acum, atunci și în veacul vecilor.
Așa.”

Autor:
Cornel Constantin Ciomâzgă

• Comandă cartea online

• Pagina principală